JAPONIKA :: Totul despre tara soarelui rasare

Admin_ · Administrator

JAPONIA,pe scurt
RiRi

moderator

Data inscrierii: 21/Apr/2007
Mesaje: 116
Localitate: yufuin
Trimis: 23/04/2007 23:38

Japonia (în japonezã 日本, se citeste Nippon sau Nihon, sens literal: originea soarelui) este o þarã din Asia de Est, situatã pe un lanþ de insule aflate între Oceanul Pacific ºi Marea Japoniei, la est de Peninsula Coreeanã. Denumirea oficialã este 日本国 Nipponkoku, textual þara de la originea soarelui. Este cunoscutã în româneºte ºi sub numele de Þara Soarelui Rãsare. Potrivit legendei, Japonia a fost creatã de cãtre zei care au înfipt o sabie în ocean, la scoaterea ei formându-se patru picãturi ce au devenit insulele principale ca de pildă ºi o multitudine de insule mici (peste 4000). Japonia este localizatã în Asia de Est, în nordul oceanului Pacific, fiind formatã din 4 insule importante ce reprezintã un procent de aprox. 95% din teritoriul Japoniei: Honshu, Hokkaido, Kyushu ºi Shikoku, plus numeroase insule mici.

Insulele nipone sunt formate la îmbinarea plãcilor tectonice: placa Pacificului ºi placa Filipinelor se scufundã sub placa Euroasiaticã din vest. Japonia este situatã deasupra zonei de scufundare pe placa Euroasiaticã. La îmbinarea plãcilor tectonice crusta pãmântului este instabilã, ceea ce explicã numãrul mare de vulcani activi din Japonia ca de exemplu ºi numarul mare de cutremure. Cu toate astea se susþine cã aceste lucruri ajută la frumuseþea peisajului din Japonia. Izvoarele termale sunt larg rãspândite atât în zonele de munte cât ºi în apropierea zonelor de þãrm. Totuºi, lava ºi cenuºa rezultate în urma erupþiilor vulcanilor a avut de-a lungul timpului consecințe dezastruoase asupra populaþiilor care trãiesc în zona apropiatã vulcanilor activi. Conform legendelor ºi documentelor japoneze, Þara Soarelui Rãsare are o istorie de circa douã milenii ºi jumãtate. Pe teritoriul actual al Japoniei au trãit oameni încã din paleolitic ºi neolitic. Existã un consens aproape unanim cã poporul ainu, din marea grupare indo-europeanã, a locuit din cele mai vechi timpuri în insulele arhipelagului nipon, iar japonezii sunt rezultatul amestecului dintre aceºtia ºi deosebite populaþii malaeziene, provenite din insulele Pacificului, din Sud, cât ºi a unor rase mongoloide venite de pe continentul asiatic.

În secolul al V-lea î.e.n. s-au constituit mici unitãþi statale în insula Kyushu ºi în regiunea Kinki (Kyoto-Osaka). Pe la mijlocul sec al VI-lea e.n. inițiază sã se exercite influenþa chinezã asupra Japoniei, atât în organizarea statului ºi a societãþii, cât ºi în domeniul artelor ºi modului de viaþã. Specialiºtii japonezi susþin cã istoria culturalã propriu-zisã a Japoniei a început odatã cu preluarea valorilor spirituale din China - filozofia budistã, diverse arte ºi motive artistice - pe care japonezii le-au adaptat impregnându-le cu spiritul local ºi dându-le strãlucire de-a lungul secolelor.

Istoria modernã a Japoniei pornește cu epoca Meiji (1867-1921) îndată ce are loc restaurarea puterii imperiale. Edo primeºte numele de Tokyo ºi devine capitala statului. Are loc o puternicã creștere a economiei, o perioadã de modernizare, depãºind iute structurile feudale. Devine un stat capitalist dezvoltat, care pe plan extern promoveazã o politicã expansionistã ce marcheazã trecerea la imperialism. Japonia poartã rãzboaie cu China (1894-1895) ºi cu Rusia þaristã (1904-1905). Dupã instituirea protectoratului asupra Coreei în 1905, Japonia o anexeazã în 1910.

În primul rãzboi mondial(1914-1918) Japonia participã alãturi de puterile Antantei. Economia continuã sã se dezvolte în ritm accelerat, concomitent cu pregãtirile pentru rãzboi. În 1931 Japonia ocupã Manciuria, iar în 1937 declanºeazã rãzboiul pentru cucerirea Chinei. Însã aventura militaristã a Japoniei,care a suferit pentru prima datã în lume efectele dezastruoase ale exploziilor atomice la Hiroshima ºi Nagasaki, a avut ca deznodãmânt capitularea necondiþionatã la 2 septembrie 1945.

Energiile concentrate spre refacerea întregii þãri ºi creșterea susþinutã a economiei au permis Japoniei sã devinã o vigoare economicã de o importanþã recunoscutã, cu o intensã viaþã culturalã.

Sãrbãtoarea naþionalã a Japoniei este 23 decembrie, ziua de naºtere a împãratului Akihito, nãscut în 1933.

RiRi

moderator

Data inscrierii: 21/Apr/2007
Mesaje: 116
Localitate: yufuin
Trimis: 23/04/2007 23:44

Capitalã Tokyo
35°41' N, 139°46' E

Oraº de frunte Tokyo

Limba oficialã Japoneza

Sistem politic Monarhie consitituþionalã
- Împãrat .......Akihito
- Prim-ministru...... Shinzo Abe

Suprafaþã
- Integral 377.835 km² km² (Locul 60º)
- Apa (%) 0,8%

Populaþie
- 127.417.244 (în 2005) loc. (Locul 10º)
- Densitate 337/km² loc./km²

Monedã Yenul japonez (JPY, ¥)

Fus orar UTC+9

Domeniu Internet .jp

Prefix telefonic ....+81

RiRi

moderator

Data inscrierii: 21/Apr/2007
Mesaje: 116
Localitate: yufuin
Trimis: 23/04/2007 23:47

GEORGAFIE

Arhipelagul Japonez se întinde în partea de est a continentului asiatic, de la tropice, în sud, pânã în zona subpolarã, în nord. Acest arhipelag este compus din peste 4.000 de insule. O privire de ansamblu pe harta regiunii distinge patru insule mari ºi o puzderie de alte insuliþe grupate sau izolate între ele; cele mici aflate în preajma celor mari sau la distanþã, în imensitatea de ape a Pacificului, dintre care 500 fiind locuite.

Insulele mari, pornind de la nord la sud, sunt: Hokkaido, Honshu, Shikoku ºi Kyushu. Honshu, dupã vechea denumire politico-administrativã Honcho, pe lângã cã este cea mai întinsã ca suprafaþã, este ºi cea mai importantã insulã pentru cã acolo sunt situate cele mai mari ºi mai semnificative oraºe ale Japoniei: Tokyo, Yokohama, Osaka, Kobe ºi Kyoto.

Caracteristicã ºi importantã pentru pãmântul japonez este Marea Interioarã, formaþiune aproape închisã între insulele Japoniei. Relieful Japoniei se caracterizeazã prin douã elemente, muntele ºi apa, elemente de nedespãrþit, combinate în artã în cele mai variate ºi spectaculoase moduri. Cel mai înalt munte, Fuji (3.776 m), astãzi un vulcan stins, reprezintã o emblemã, o prezenþã sacrã, mândria japonezilor - cel mai des pictat, mai admirat ºi mai îndrãgit dintre toþi munþii lumii. Specific Japoniei este taifunul, denumire aplicatã de niponi cicloanelor din zona lor.

Sistemul medieval diviza Japonia în provincii (kuni), în numãr de 84. În perioada modernã s-a renunþat la provincii ºi s-a fãcut o împãrþire administrativã în 43 de prefecturi (ken), la care s-ar adãuga un district metropolitan (to), ºi încã trei regiuni metropolitane (do ºi fu), în absolut 47 de diviziuni locale. Cele patru mari prefecturi care s-au adaugat sunt: Tokyo, Osaka, Nagoya ºi Kita-kyushu. Existã de întocmai ºi o împãrþirea în opt regiuni geografice: Hokkaido, Tohoku, Kanto, Chubu, Kinki, Chugoku, Shikoku ºi Kyushu

Administrativ, Japonia se împarte în urmãtoarele 47 de prefecturi:

1. Hokkaido
2. Aomori
3. Iwate
4. Miyagi
5. Akita
6. Yamagata
7. Fukushima
8. Ibaraki
9. Tochigi
10. Gunma
11. Saitama
12. Chiba
13. Tokio
14. Kanagawa
15. Niigata
16. Toyama

17. Ishikawa
18. Fukui
19. Yamanashi
20. Nagano
21. Gifu
22. Shizuoka
23. Aichi
24. Mie
25. Shiga
26. Kyoto
27. Osaka
28. Hyogo
29. Nara
30. Wakayama
31. Tottori
32. Shimane

33. Okayama
34. Hiroshima
35. Yamaguchi
36. Tokushima
37. Kagawa
38. Ehime
39. Kochi
40. Fukuoka
41. Saga
42. Nagasaki
43. Kumamoto
44. Oita
45. Miyazaki
46. Kagoshima
47. Okinawa

Alina

moderator

Data inscrierii: 20/Apr/2007
Mesaje: 73
Localitate: Kanagawa Ken, Odawara
Trimis: 24/04/2007 08:31

Dar de Kyoto, stiati ca a fost capitala Japoniei?

_________________
Fii scurt si la obiect

RiRi

moderator

Data inscrierii: 21/Apr/2007
Mesaje: 116
Localitate: yufuin
Trimis: 25/04/2007 12:34

Alina a scris:
Dar de Kyoto, stiati ca a fost capitala Japoniei?

Kyoto servea ca o capitala imperiala a Japoniei, aproape continuu, între 794-1868, când sediul administrativ a fost mutat la Tokio.

Alina

moderator

Data inscrierii: 20/Apr/2007
Mesaje: 73
Localitate: Kanagawa Ken, Odawara
Trimis: 25/04/2007 13:06

Mai RiRi, da' majimena seito mai esti tu. Ganbare! Tine-o tot asa!

_________________
Fii concis si la obiect

aichan

Administrator

Data inscrierii: 18/Apr/2007
Mesaje: 185
Localitate: Japan - NAGOYA -
Trimis: 25/04/2007 13:14

interesant
ganbare

_________________
mamica de japonica

aichan

Administrator

Data inscrierii: 18/Apr/2007
Mesaje: 185
Localitate: Japan - NAGOYA -
Trimis: 17/05/2007 10:29

BUDELE DIN JAPONIA

Plesu:Budele din Japonia
RiRi

moderator

Data inscrierii: 21/Apr/2007
Mesaje: 127
Localitate: yufuin
Trimis: 21//2007 23:44

Orice calatorie e o experiena a diversitatii. Dar nespus de putine mijlocesc saltul de la diversitate la diferenta. Una e sa te misti în variatiunile multiple ale aceleiasi teme, alta este sa te simti catapultat pe o alta planeta. Ca, de pilda, cînd calatoresti în Japonia. N-am fost niciodata în Africa, în Australia, sau în Caraibe. Pentru mine, Japonia ramîne, de aceea, tot ce poate fi mai altfel, mai neasimilabil, mai „strain“. Te poti simti strain în Indonezia, parcurgînd drumul de la Jakarta la Jojakarta, asa cum se simte strain orice european „civilizat“ într-o enclava arhaica si, pe deasupra, asiatica. Te poti simti strain în bucataria chineza, în coloritul, moravurile si inocenta americane, sau în expresia lingvistica a Ungariei vecine, din care nu poti selectiona nimic cît de cît familiar. În Japonia însa alteritatea e radicala. Te misti în spatiul unei alte umanitati, al unei lumi paralele. Nimic nu seamana cu ce stii. Nici macar asemanatorul…
N-am sa fac demonstratii pretentioase, de morfologia culturii. Nu Spengler, nu Frobenius, nu Blaga… Am s-o iau de jos, de la obiceiuri curente, de la cum stai la masa si cum duci la gura, de la bai si closete.
Trebuie sa încep prin a recunoaste ca baile sînt, în mai toate hotelurile lumii, suficient de diversificate tehnic ca sa ceara, odata ce te-ai instalat, cîteva ocazii de studiu si acomodare. Caldul si recele, cada si dusul, reglajul jetului, plus tot felul de mici ingeniozitati si nuante locale tin spiritul în alerta si produc, în faza inaugurala, accidente mai mult sau mai putin picante: te uzi, te arzi, te sperii. Fata de ceea ce poti pati în Japonia, toate acestea sînt însa bagatele, mofturi.
Am avut parte, de pilda, într-un hotel hiper-modern, de o experienta unica: closetul avea aspectul unui scaun de cosmonaut, cu spatar reglabil, brate late acoperite de micro-computere, beculete albastre si rosii, în perpetua scintilatie, si orificii amplasate scandalos, în cele mai amenintatoare unghiuri. Obiectul m-a confiscat definitiv, deîndata ce am intrat în baie. L-am cercetat îndelung, ca pe o finalitate fara scop, terorizat, totusi, de ideea ca scopul poate oricînd sa apara, ca un imperativ categoric. Atractia maxima o reprezentau, fireste, numeroasele butoane de pe bratele scaunului, însotite de inscriptii în japoneza. Am reflectat cîteva clipe, am evaluat riscurile si, în cele din urma, m-am aruncat în necunoscut. În fapt, necunoscutul s-a aruncat asupra mea, ca o ghionoaie isterica, ca un balaur multicefal. Odata pornit, mecanismul functiona – ca progresul însusi – dupalegi fatale. Într-o clipita, întreaga baie a ajuns un amplu spectacol de sunet si lumina. Eram înconjurat de arteziene torentiale, de tipurituri si haiku-uri indescifrabile, de complexe miscari de revolutie si rotatie. Nu doar closetul raspundea incultelor mele comenzi, ci toate robinetele încaperii, oglinzile, peretii, pardoseala. Proportiile odaii, eclerajul, înclinatia obiectelor anexe, toate se modificau imperturbabil, sub privirile mele amarîte, filtrate de incontrolabile perdele de apa. Am simtit, împietrit, ca ma îndrept spre un final imprevizibil. Mi se parea ca de acest closet, de electronicul sau delir, depinde, brusc, soarta omenirii. Ca pot declansa cutremure, inundatii, ploi de meteoriti, glaciatiuni. Ca, poate, fara sa vreau, am dat peste misterul facerii în cea mai pura (si sordida) varianta materialist-dialectica: o stîngace apasare pe butonul gresit, într-un originar closet galactic. Din fericire, la un moment dat, toata harmalaia a încetat. Am stat un timp nemiscat, ca sa nu stîrnesc vreo recidiva, si m-am retras apoi, sfîrsit, în dormitor, unde atmosfera era pasnica: numai, sub pat, o lumina spectrala, care îti lumina papucii ori de cîte ori lasai picioarele sa-ti atîrne perpendicular pe mocheta.
S-ar zice ca, fata de acest abuz tehnologic, closetele traditionale sînt de o paradiziaca simplitate. Nu în Japonia. În programul calatoriei, mi-a fost introdusa, ca o favoare, ca un deliciu pitoresc, si o seară la un foarte scump hotel traditional. Regretatul meu amic Theodor Enescu, pe atunci director al Muzeului National de Arta, a fost prima victima a acesui episod. L-am pierdut, scurt, într-una din toaletele aliniate lînga receptie. Omul încerca sa iasa, dar ceva, un formulă ritual, încalcarea unei anumite succesiuni a gesturilor, îl tinea blocat. Cabina cu pricina includea tot felul de scule si recipiente de lemn care, printr-un sistem de scripeti, nu permiteau deschiderea usii decît dupa o anumita combinatie de miscari igienice, alternînd balansul cu rasturnarea, rotirea si clatirea…
La rîndul meu, am încasat întâia trauma cînd, intrînd în camera care îmi era rezervata, n-am vazut decît un paralelipiped gol, fara nici o piesa de mobilier. În mintea mea îngusta, de european rasfatat, lucrul care nu poate lipsi dintr-o asemenea camera este patul. Intri, te întinzi putin, îti desfaci bagajul, rasfoiesti pliante s.a.m.d. Aici nimic. Am privit nelinistit spre batrîna însotitoare care lucra pe post de „bagajist“ si i-am dat de înteles, prin semne limpezi, ca nu pricep cum e cu dormitul. A scos neîntârziat dintr-un perete o rogojina de lux, pe care, însa, s-a grabit sa o reintroduca în lacasul ei „de zi“. Am reluat, alarmat, pantomima: vreau sa ma întind acum, pe loc, chiar daca nu ma culc înca. Nu – mi-a pantomimat, în replica, cu o blînda cruzime, interlocutoarea mea – ziua nu dormim, nu ne întindem. Ziua stam pe jos, cu picioarele încrucisate, si umblam de-a busilea.
Spre seara, m-am hotarît sa cer de mîncare în camera. Alesesem, mai curînd la întîmplare, ceva în care identificasem cuvîntul „vitel“. A aparut o fosta gheisa, îndeajuns de obosita, si m-a invitat în baie, adica într-o camaruta îngusta, cu o copaie de lemn patrata. „Nu – zic – nu baie! Mîncare! Vitel, care va sa zica! Papa!“ „Ba, din împotriva – îmi semnalizeaza cu un surîs buddhist preopinenta – mai întîi baie! Papa la urma!“ Dupa cîteva trecatoare accese de demnitate, cedez: intru în scaldatoarea de lemn; gheisa dupa mine! Se atine, rînjind, cu un manunchi de nuiele aromate în mîna. Refuz sa ma dezbrac, insista, nevastã-mea se întristeaza, gheisa e de neînduplecat. Încropim, pîna la urma ceva, un ritual incomplet („interruptus?“), dupa care am dreptul sa ma asez la masa, pe jos evident, dinaintea unei portii de shabu-shabu. Asta înseamna: un platou cu felii subtiri din carne de vitel cruda si o oala cu apa în care clocotesc legume, mirodenii si brînza de soia. Se ia, cu doua betigase, cîte o felie de carne si se agita în fiertura din oala pîna dispare tenta de crud. Gheisa ma asista draconic. Inițialul simptom al europenitatii mele e ca nu pot agita carnea în zeama fara s-o scap dintre betigase. Decid, pragmatic, sa n-o mai agit, s-o tin pe loc pîna vad ca s-a fiert. Gheisa devine nervoasa: n-am voie sa cad în imobilism; carnea trebuie agitat&ata, altfel nu se patrunde cum trebuie de miresme. De cîte ori încerc sa trisez, ma priveste sever si îmi sopteste militareste: „Shabu-shabu!“ Trag concluzia ca „shabu-shabu“ înseamna, pur si simplu: „agit-o!“, „misc-o!“, „stînga-dreapta!“, „hais-cea!“. Cina se încheie melancolic, în insatisfactia partilor, si cu perspectiva neîmbietoare a unei rogojini medievale.
A sta la masa dupa tipicul samurailor presupune oricum, pentru european, mai exact pentru încheieturile lui, o încercare dura, barbateasca: fara exercitiu, pozitia în lotus sau semi-lotus e o tortura, mai ales daca se prelungeste pe toata durata unei mese: anchilozeaza picioarele, rastigneste coloana si distruge apetitul.
Mi-l amintesc, din nou, pe Toto Enescu, pe post de victima. Fuseseram invitati sa participam împreuna la o ceremonie a ceaiului. La sfîrsit, Toto, si asa chinuit de dureri osoase, avea dificultati sa recupereze postura bipeda: era ca un nod ud, de nedezlegat. L-am dus la masina sub forma de statueta de bronz, un Buddha chircit, în pozitie de rugaciune.
O alt patit fusese Gabriel Liiceanu. Invitat la masa de un profesor din Kyoto, specialist în Zen, a înteles repede ca are de trecut o proba grea. Trebuia sa stea cuminte cu picioarele sub el si sa manînce din boluri misterioase, oferite de o oficianta care aluneca între comeseni pe genunchi. Dupa limitat timp, filosoful român a simtit ca pierde controlul membrelor sale inferioare. Amortite, strabatute de mii de ace, ele îi confiscau întreaga atentie si asa hartuita de insolitul bucatelor si de discursul sibilinic al interlocutorului. (Gustul valah percepe anumite supe extrem-orientale drept extras de cîrpe si se obisnuieste greu cu ideea ca fasolea batuta se poate freca cu zahar pentru a ajunge desert). Trebuia, fireste, facut ceva! Trebuia schimbata pozitia, pastrînd, totusi, aceeasi stilistica, de vreme ce a cere un scaun era exclus. Gabriel s-a hotarît, prin urmare, sa-si adune picioarele în asa fel, încît sa-si poata sprijini sezutul pe calcîie. Dupa chinuitorul „lotus“ dinainte, noua postura parea mîntuirea însasi. Dar numai pentru cîteva minute. Calcîiele nu sînt nici ele antrenate sa suporte întreaga pagoda a corpului. În plus, o presare disproportionata suprasolicita, în aceasta pozitie, degetele îndoite ale picioarelor. Sufocat de durere si de sudori barbare, prietenul meu a adoptat, într-o încercare disperata de a iesi la liman, o noua atitudine, de o riscanta radicalitate: s-a asezat pur si simplu în genunchi, cu trunchiul drept, dominînd – fara autoritate – fapturile gracile ale celorlalti, pentru care „lotusul“ nu parea sa creeze dificultati. Scena avea, probabil, în ochii celor de fata, ceva patetic. Liiceanu trebuie sa fi aratat ca un taran de Octav Bancila, exploatat, obidit, flamînd, cazut în genunchi dupa o rascoala ratata. Dar cît poti rezista în genunchi, daca n-ai practica zilnica a penitentei? Mai ramasese o singura varianta. Neortodoxa, greu integrabila tabietului nipon, dar, parca, mai confortabila: pozitia „Lorelei“. Te lasi binisor pe o parte, sprijinit într-un cot, ca fecioara pe pajiste… Japonezii au contemplat cu discretiune tot acest program gimnastic, la capatul caruia victima a iesit din joc, lichidata. Si cotul amorteste! „Un scaun! Un regat pentru un scaun!“ – striga mut fiecare madular al filosofului. Nu exista alta solutie decît abandonul. „Vai, ce gradina frumoasa aveti!“ – a gemut Gabriel iluminat si, ridicîndu-se, a pornit, tam-nesam, s-o viziteze, lasîndu-si amfitrionii cu lingura la gura, între doua îmbucaturi.
Am facut o experienta asemanatoare cîtiva ani mai tîrziu, cu acelasi profesor, de-a lungul aceleiasi ceremonii culinare. Prevenit, am încercat sa rezist pîna la capat, cu pretul unei perfecte obnubilari intelectuale. Nu stiu nici pîna azi ce mi s-a spus în timpul dejunului. Ceea ce, de altfel, seamana cu o clasica experienta Zen.
Ca disciplina spirituala, Zen e arta de a sta, de a sta cum trebuie, asa încît trupul tau, duhul tau, lumea din jurul tau si universul întreg sa intre în ordine. Esential în acest efort e ca crisparea efortului, efortul ca program sa lipseasca. Constiinta trebuie eliberata de rationalitate si de premeditare. În cazul nostru, al lui Gabriel si al meu, doi calatori din Far East-ul european, esecul era perfect. Reusisem sa stam prost, cu ochii scosi de efort, constienti de neputinta noastra si încercînd sa o dominam rational. Facusem totul pe dos.
Buddhismul Zen ne da însa voie sa spunem ca e si aceasta o cale. Calea româneasca: stai strîmb si judeci drept. Stai cum da Dumnezeu! Stai cum poti! Asta-i situatia! În definitiv, nici japonezii astia, care pot sta ceasuri întregi încremeniti în proiect, nu sînt în regula. Sa se mai miste si ei nitel, sa dea semne de viata. Vorba gheisei mele: „Shabu-shabu!“

Ultima modificare efectuata RiRi la 23//2007 23:20, modificat de 11 ori in exhaustiv

RiRi

moderator

Data inscrierii: 21/Apr/2007
Mesaje: 127
Localitate: yufuin
Trimis: 21//2007 23:48

scuze fetelor,am dat copy si am postat ...il corectez imediat,ok?

aichan

Administrator

Data inscrierii: 18/Apr/2007
Mesaje: 187
Localitate: Japan - NAGOYA -
Trimis: 21//2007 23:51

RiRi dar nu faci si tu nanita??

RiRi

moderator

Data inscrierii: 21/Apr/2007
Mesaje: 127
Localitate: yufuin
Trimis: 21//2007 23:54

nu am somn...si acum ma chinui sa corectez articolul acesta pt ca este foarte interesant,pt noi deja este o situatie normala,traiind aici,dar pt un vizitator este un soc cultural...numai un pic rabdare,plizzzzzzzz

aichan

Administrator

Data inscrierii: 18/Apr/2007
Mesaje: 187
Localitate: Japan - NAGOYA -
Trimis: 21//2007 23:56

te descurci singurica??nu vrei o mana de ajutor??

RiRi

moderator

Data inscrierii: 21/Apr/2007
Mesaje: 127
Localitate: yufuin
Trimis: 22//2007 00:26

ma poti ajuta un pic?Fiind scris in alfabetul romanesc acolo unde este folosita vocala"a de la fArA" de ex intra cuvintul acela...Stii cum pot face?Sa-l pigulesc imi trebuie o ora

RiRi

moderator

Data inscrierii: 21/Apr/2007
Mesaje: 127
Localitate: yufuin
Trimis: 23//2007 23:22

Banzaaaaaaaaaaai.............gambarimashita Am reusit sa-l corectez,astept parerile voastre.

aichan

Administrator

Data inscrierii: 18/Apr/2007
Mesaje: 187
Localitate: Japan - NAGOYA -
Trimis: 23//2007 23:47

felicitari..pare a fii intrigant am tras doar putin cu ochiul...dar las restul pentru maine ca acum sunt

Alina

moderator

Data inscrierii: 20/Apr/2007
Mesaje: 77
Localitate: Kanagawa Ken, Odawara
Trimis: 24//2007 08:29

Bine ca l-ai scimbat, ca tare m-am chinuit sa inteleg articolul. Interesant!

_________________
Fii compact si la obiect

sabina

Junior

Data inscrierii: 23/Apr/2007
Mesaje: 30
Localitate: shunan-tokuyama
Trimis: 24//2007 21:15

Riri,e mega articolul,imi aduce aminte f bine de Anjin din Shogun.
Asa e ca european cand ai întâiul atingere cu Japonia.
Mi-a placut partea cu toaleta moderna...am ras teribil...eu inca n-am avut curaj sa apas pe butonase

_________________
Sabina Y.

RiRi

moderator

Data inscrierii: 21/Apr/2007
Mesaje: 127
Localitate: yufuin
Trimis: 25//2007 18:56

Sabi si pe mine m-a amuzat partea

_________________
mamica de japonica

aichan

Administrator

Data inscrierii: 18/Apr/2007
Mesaje: 185
Localitate: Japan - NAGOYA -
Trimis: 17/05/2007 10:34

CLEOPATRA STRATAN, STAR ÎN ÞARA SOARELUI
RiRi

moderator

Data inscrierii: 21/Apr/2007
Mesaje: 121
Localitate: yufuin
Trimis: 24//2007 00:12

CLEOPATRA STRATAN, STAR ÎN ÞARA SOARELUI RÃSARE

Dupã ce a realizat fără întârziere unul dintre cei mai bine vânduþi artiºti din România, Cleopatra Stratan a cucerit ºi Japonia. Micuþa artistã îºi va lansa albumul ei de debut, „La vârsta de trei ani”, ºi în Þara Soarelui Rãsare, pe 18 aprilie.

Succesul Cleopatrei în Japonia a început când videoclipul piesei „Ghiþã” a fost prezentat într-un show de televiziune local. Impactul asupra publicului nipon a fost uriaº ºi a cucerit topurile din Japonia. Deºi piesa „Ghiþã” are o variantã în limba englezã, japonezii au favorit originalul.

Deºi existã mai multe oferte din strãinãtate ºi albumul fiicei sale va fi lansat în mai multe þãri din Europa, Pavel Stratan este categoric ºi spune cã fiica sa nu va susþine concerte.

sursa Evenimentul Zilei

sabina

Junior

Data inscrierii: 23/Apr/2007
Mesaje: 29
Localitate: shunan-tokuyama
Trimis: 24//2007 21:34

Si eu am auzit de cam o luna incoace...i-am aratat-o lui al meu si pe youtube...nu a fost prea impresionat

_________________
Sabina Y.

RiRi

moderator

Data inscrierii: 21/Apr/2007
Mesaje: 121
Localitate: yufuin
Trimis: 25//2007 09:44

Si eu i-am aratat-o sotului si lui ia placut ,i-am tradus un pic din Ghita....Cel putin video clp-ul este tare dragut...

Alina

moderator

Data inscrierii: 20/Apr/2007
Mesaje: 76
Localitate: Kanagawa Ken, Odawara
Trimis: 25//2007 09:45

Riri, pe pagina ziarului evenimentul zilei este si varianta in engleza.

_________________
Fii redus si la obiect

Bianca

Junior

Data inscrierii: 24/Apr/2007
Mesaje: 32
Localitate: Hamamatsu
Trimis: 25//2007 13:58

Sabina,sa stii ca nici pe al meu nu l-a impresionat cumplit de mult.

floricica

Incepator

Data inscrierii: 25/Apr/2007
Mesaje: 9
Localitate: gifuken
Trimis: 25//2007 22:11

Noua ne place tare mult Cleo Stratan.Am luat CD-ul cind am fost in Ro si acum stim toate cintecele pe de rost.Sotul meu era teribil de mirat ,cum poate o fetita de 3 ani sa cinte asa,cu atita talent...

Zina

Incepator

Data inscrierii: 26/Apr/2007
Mesaje: 6
Localitate: Tokyo
Trimis: 26//2007 14:57

Si noua ne place Cleopatra, pitiku meu danseaza ...e tot un zambet

_________________
Roberto-Akira

Re: Cleopatra Stratan in Japonia
aichan

Administrator

Data inscrierii: 18/Apr/2007
Mesaje: 185
Localitate: Japan - NAGOYA -
Trimis: 16/05/2007 13:27

RiRi a scris:
CLEOPATRA STRATAN, STAR ÎN ÞARA SOARELUI RÃSARE

Dupã ce a devenit rapid unul dintre cei mai bine vânduþi artiºti din România, Cleopatra Stratan a cucerit ºi Japonia. Micuþa artistã îºi va lansa albumul ei de debut, „La vârsta de trei ani”, ºi în Þara Soarelui Rãsare, pe 18 aprilie.

Succesul Cleopatrei în Japonia a început când videoclipul piesei „Ghiþã” a fost prezentat într-un show de televiziune local. Impactul asupra publicului nipon a fost uriaº ºi a cucerit topurile din Japonia. Deºi piesa „Ghiþã” are o variantã în limba englezã, japonezii au preferat originalul.

Deºi existã mai multe oferte din strãinãtate ºi albumul fiicei sale va fi lansat în mai multe þãri din Europa, Pavel Stratan este categoric ºi spune cã fiica sa nu va susþine concerte.

sursa Evenimentul Zilei

am vazuto si eu pe micuta acum doua zile pe Mtv este o draguta
si la emi io placut

_________________
mamica de japonica

_________________
mamica de japonica

aichan

Administrator

Data inscrierii: 18/Apr/2007
Mesaje: 185
Localitate: Japan - NAGOYA -
Trimis: 17/05/2007 10:37

Sãrbatori ºi festivaluri tradiþionale japoneze
RiRi

moderator

Data inscrierii: 21/Apr/2007
Mesaje: 119
Localitate: yufuin
Trimis: 23//2007 23:51

Din punct de vedere climateric, Japonia este o þarã cu patru anotimpuri distincte, iar multe sãrbãtori anuale sunt asociate cu schimbarea anotimpurilor.

Sãrbãtoarea Anului Nou

Japonezii sãrbãtoresc sfârºitul unui an ºi începutul urmãtorului cu mare fast ºi pasiune. Perioada sãrbãtoritã se numeºte shogatsu, care într-un sens deosebit de larg se referã la prima lunã a anului. Pe întâi ianuarie familiile japoneze se reunesc pentru a bea un anume tip de sake, care se presupune cã asigurã o viaþã lungã, pentru a mânca un anume tip de supã cu orez care, dupã obicei, ºterge indiferent ce amintire rea care a rãmas din anul precedent.

Japonezii îºi decoreazã uºa de la intrarea în casã cu ramuri de pin ºi cu ghirlande de paie, care feresc, în mod simbolic, de intrarea oricãrui lucru necurat în casele oamenilor. Se viziteazã, de asemenea, temple unde japonezii se roagã pentru a avea noroc în anul ce urmeazã ºi cumpãrã sãgeþi aducãtoare de noroc, cum ar fi ºi casele rudelor ºi prietenilor pentru a se felicita reciproc cu ocazia Anului Nou. Azi, mulþi copii japonezi îºi petrec vacanþele absorbiþi de jocurile pe calculator, dar existã, de asemenea, mulþi copii care preferã sã participe la jocurile tradiþionale specifice Anului Nou. În Japonia, celebrarea Anului Nou este cel mai important eveniment din calendar, toate companiile ºi instituþiile guvernamentale oprindu-ºi activitatea în primele trei zile ale anului.

Sãrbãtoarea Setsubun

În trecut cuvântul setsubun se referea la oricare dintre schimbãrile anotimpurilor, dar astãzi se referã în singular la ziua de 3 sau 4 februarie, momentul în care începe primãvara în mod tradiþional. Conform calendarului vechi, prima zi a primãverii marca ºi începutul anului nou, iar ziua precedentã, sau setsubun, reprezenta ultima zi a anului care a trecut. Modul tradiþional de a sãrbãtori aceastã zi este prin împrãºtierea boabelor de fasole prin casã, pentru a feri familia de spiritele rele.

Festivalul pãpuºilor

Festivalul pãpuºilor sau hina matsuri, este celebrat în data de 3 martie, când familiile japoneze cu fete expun în interiorul casei un set de pãpuºi reprezentând vechea familie imperialã. De asemenea, cu ocazia acestui festival se bea un anume tip de sake alb îndulcit.

Ziua Copiilor

A cincia zi din a cincia lunã a fost sãrbãtoritã în China ºi Japonia din timpuri strãvechi. În Japonia, data de 5 mai a fost transformatã în sãrbãtoare naþionalã în anul 1948. Cu toate cã sãrbãtoarea se numeºte Ziua Copiilor, acest festival este doar pentru bãieþi. Familiile japoneze cu bãieþi atârnã, în afara caselor lor, panglici reprezentând crapi, simbol al puterii, ºi expun armuri ºi pãpuºi reprezentând samurai în interiorul casei. De asemenea, cu aceastã ocazie se mãnâncã prãjituri excepționale din orez.

Festivalul Tanabata

Sãrbãtorit pe 7 iulie, sau pe 7 august în unele zone ale Japoniei, Festivalul Tanabata îºi are originile într-o legendã popularã chinezã care povestea despre întâlnirea romanticã, o datã pe an, a douã stele din Calea Lactee: Steaua Vãcarului (Altair) ºi Steaua Þesãtoarei (Vega). În ziua festivalului oamenii îºi scriu dorinþele pe fâºii de hârtie coloratã, pe care mai apoi le prind de ramurile arborilor de bambus. Sãrbãtoarea este asociatã cu ziua îndrãgostiþilor.

Festivalul Bon

Japonia este þara care îºi sãrbãtoreºte cu regularitate ºi mult respect toate sãrbãtorile naþionale, care sunt în numãr de treisprezece. Ultima dintr-un an calendaristic este cea care celebreazã ziua de naºtere a împãratului (23 decembrie), dar pe lângã acestea se organizeazã de asemenea ºi multe festivaluri regionale.

În mod tradiþional, Festivalul Bon se întinde pe mai multe zile, în jurul datei de 15 august (sau 15 iulie), când sufletele celor morþi se reîntorc, conform tradiþiei, la casele lor. În aceastã perioadã a anului mulþi japonezi fac excursii în locurile natale pentru a vizita mormintele strãmoºilor lor. În timpul acestui festival, oamenii aprind lanterne, fãcute din lemn ºi hârtie, care au scopul de a cãlãuzi sufletele morþilor spre ºi dinspre casele lor; se asigură mâncare ca ofrandã celor decedaþi ºi se danseazã bon odori (dansuri speciale). Lanternele sunt de obicei trimise pe apã, în josul râurilor. De asemenea, o tradiþie budistã cere japonezilor sã-ºi aducã omagiul la mormintele strãmoºilor lor în timpul echinoxului de primãvarã, în jurul datei de 21 martie, precum ºi în timpul celui de toamnã, în jurul datei de 23 septembrie.

Japonia are o veche tradiþie de a organiza festivaluri cu scopul de a invita ºi primi cu plăcere zeii, de a-i sãrbãtori ºi de a se reuni spiritual cu ei. Multe dintre aceste evenimente, precum festivalul Gion din Kyoto ºi Festivalul Okunchi din Nagasaki, gãzduiesc parade cu care de procesiune splendid împodobite. Deseori, în timpul acestor festivaluri, raioanele comerciale se întrec unul pe celãlalt în decoraþii, pentru a realiza cea mai atrãgãtoare prezentare.

Festivalurile agricole

Încã din timpul perioadei Yayoi (cca. 300 î.e.n.-300 e.n.), agricultura a jucat rolul de seamă în aprovizionarea cu alimentaþie a Japoniei, iar de aceea multe festivaluri sunt legate de producþia agricolã, în particular de cea a orezului.

Ceremoniile shinto þinute cu ocazia Anului Nou au fost iniþial festivaluri în care japonezii se rugau pentru a avea o recoltã bunã în anul viitor, iar cultivarea orezului ºi alte festivaluri legate de muncile câmpului sunt ºi astãzi sãrbãtorite pe întreg teritoriul Japoniei. Fete îmbrãcate în kimono, cu mânecile destul de lungi legate la spate, planteazã orezul în timp ce muzicanþi cântã în apropiere la tobe, flaute ºi clopote. Dansul tradiþional asociat unor astfel de festivaluri s-a dezvoltat treptat ca parte integrantã a teatrului no.

Toamna se þin festivaluri cu ocazia recoltelor, iar primele fructe ale pãmântului sunt oferite zeilor. La sate, întreaga comunitate sãrbãtoreºte festivalul toamnei, iar în multe zone ale Japoniei, care de procesiune purtând zeitãþi simbolice sunt expuse pe strãzi. La Palatul Imperial, împãratul aduce ofrande în grâne ºi articole zeilor.

Festivalurile verii

În timp ce multe festivaluri de primãvarã sunt þinute cu scopul de a îmbuna zeii ºi a avea o recoltã bunã, iar festivalurile de toamnã, pentru a mulþumi pentru aceasta, majoritatea festivalurilor de varã au scopul de a-i feri pe japonezi de boli. Dintre cele mai importante trei festivaluri japoneze – Festivalul Gion din Kyoto, Festivalul Tenjin din Osaka ºi Festivalul Kanda din Tokyo – douã dintre ele, respectiv festivalurile Gion ºi Tenjin au un astfel de scop.

Festivalul Gion, þinut pe data de 17 iulie, faimos pentru cele 32 de care de procesiune expuse în paradã pe strãzi, a fost iniþial festivalul unui cult cu o rãspândire largã, începând cu perioada Heian (794-1185), pe tot parcursul evului mediu. Simpatizanþii acestui cult credeau cã bolile ºi epidemiile erau cauzate de spiritul unor oameni puternici care au murit lãsând în urma lor invidie. Deoarece epidemiile apãreau frecvent în timpul verii, majoritatea festivalurilor de varã aveau scopul de a împãca oamenii cu spiritele care au cauzat epidemiile.

În timpul Festivalului Tenjin, care îºi are de asemenea originile în credinþele unui cult, un mare numãr de bãrci încãrcate cu tobe ºi pãpuºi urmãresc bãrci care poartã care de procesiune colorate în josul râurilor din Osaka.

Unul dintre cele mai mari festivaluri de varã japoneze, care atrage muþi turiºti în fiecare an, este festivalul Nebuta. Acest festival se desfãºoarã în prefectura Aomori dar ºi în alte zone din nordul Japoniei, la începutul lunii august. Festivalul este caracterizat prin parada unor imense care de procesiune din hârtie, luminate din interior, având reprezentãri ale unor personalitãþi japoneze din trecut ºi prezent. Se crede cã festivalul îºi are originea într-un ritual care alunga somnolenþa, cuvântul nebuta derivând de la cuvântul japonez care are sensul de a dormi.

Festivalul Okunchi din Nagasaki, organizat în luna octombrie, celebreazã recolta din anul respectiv. Festivalul este renumit pentru dansurile cu dragoni, originare din China, în timp ce carele de procesiune reprezentând vase de comerþ din perioada Edo (1603-1868), balene ºi alte simboluri sunt etalate în întreg oraºul.

Japonia are treisprezece sãrbãtori naþionale, ultima dintr-un an calendaristic fiind cea care celebreazã ziua de naºtere a împãratului (23 decembrie); se organizeazã de asemenea ºi multe festivaluri regionale.

Alina

moderator

Data inscrierii: 20/Apr/2007
Mesaje: 75
Localitate: Kanagawa Ken, Odawara
Trimis: 24//2007 09:00

Va place sa mergeti la omatsuri si sa va imbracati in yukata sau kimono?

_________________
Fii scurt si la obiect

RiRi

moderator

Data inscrierii: 21/Apr/2007
Mesaje: 119
Localitate: yufuin
Trimis: 24//2007 14:53

Mie imi place foarte mult,am facut un curs de kimonou un an de zile si ma pot imbraca singura.In iulie am nunta in Romania iar eu am hotarit sa ma imbrac in kimonou.

Alina

moderator

Data inscrierii: 20/Apr/2007
Mesaje: 75
Localitate: Kanagawa Ken, Odawara
Trimis: 26//2007 15:42

Se apropie omatsuri time, ce o sa faceti? Va puneti koinobori? Eu pun, dar dintr-aia mici

_________________
Fii scurt si la obiect

_________________