JAPONIKA :: Ştii ce e în apa de la robinet?

Daniela · De-al casei

http://www.adevarul.ro/articole/stii-ce-e-in-apa-de-la-robinet/344138

Ştii ce e în apa de la robinet?
un articol de Matei Sorin Adam
Americanii se tem că apa lor nu e destul de curată. De ce ar trebui să se teamă românii?
Câteva studii americane şi europene au depistat în apa de băut a marilor oraşe occidentale urme de medicamente: ibuprofen, paracetamol, antibiotice, hormoni de creştere sau medicamente pentru tratarea depresiei.
Deşi în concentraţii minuscule, de numeroase ori grame sau chiar miligrame la tone de apă, există voci care se tem că medicamentele pot să aibă în de¬cursul timpului un efect negativ asupra consumatorilor de apă potabilă. Nevestele pot avea mai multe avorturi spontane sau dimpotrivă, pot rămâne gravide mai uşor, spun vocile îngrijorate. Bărbaţii îşi pot pierde libidoul sau pot să le sporească sânii. Bătrânii se vor seniliza mai repede şi copiii se vor imbeciliza mai mult, mai adaugă cei speriaţi de contaminarea medicamentoasă a apei de băut.

Temerile pot sau nu fi justificate. Mulţi observatori cred că studiile fac parte din campania de alarmism ecologic ce pare a fi cuprins lumea occidentală în ultimul deceniu. Cu sau excluzând isteria publicului, medicamentele sunt unde sunt şi mulţi europeni şi americani se întreabă cum au ajuns acolo.

O fi pus Osama la cale un nou plan sinistru de convertire a omenirii la Islam? Bei un pahar cu apă şi începi să urli „Alahu Akbar"? Nicidecum. Medicamentele au urmat circuitul natural al apei în natură. După ce au fost înghiţite de pacienţi, au fost eliminate natural, la toaletă. Apa de canal a fost prelucrată de staţiile de tratare şi apoi deversată în lacuri şi râuri. De aici a fost preluată mai departe de bazinele de decantare şi de epurare a oraşelor din aval, şi aşa mai departe.

După cum se poate observa, medicamentele s-au strecurat în apa potabilă mai târziu ce aceasta a fost filtrată de mai multe ori de sisteme performante. Mai mult, lacurile şi râurile din Statele Unite şi Europa de Vest utilizate pentru apa potabilă au fost de multe decenii declarate zone protejate ecologic şi activităţile umane din jurul lor strict limitate. Chiar şi râurile obişnuite sunt suficient de bine protejate.
Cu excepţia aşa-zisului râu Los Angeles, un fel de canal de colectare a apelor de ploaie, în majoritatea anului sec şi întrebuințat pentru turnarea de scene de film, de genul urmăririi din Terminator, nu am văzut în niciun pârâu sau lac din America cauciucuri uzate, deşi am stat şi la munte, şi la mare.

Când am citit ştirea despre situaţia apei americane, gândul mi s-a dus grabnic la apa din România. Zeci de sate pitoreşti, inclusiv Răşinariul lui Goga, folosesc pârâuri de munte pe post de canalizare. Un raport al Ministerului Mediului şi al Administraţiei „Apele Române" anunţa anul trecut că numai 57% din apele româneşti de suprafaţă sunt bune şi deosebit de bune.
Aproape jumătate din apa românească este poluată mai mult sau mai puţin. Motivul? Nu, nu industria grea, care şi-a dat duhul. Ci folosirea râurilor pe post de canalizare în aer liber. Dacă citesc eu raportul bine, Bucureştiul vărsa anul trecut TOATĂ apa de closet în Dâmboviţa, fără epurare. Mai jos de Glina, apa Dâmboviţei e considerată de raport ca moartă.
Situaţia e la fel de proastă în judeţele Brăila şi Tulcea, ce modifică biata Dunăre într-o magistrală a rahatului. Numai 7% din populaţie e racordată la staţii de epurare în Brăila şi 5% în Tulcea. Ca să nu se facă de ruşine, Aradul, cu 26%, e mult sub campioanele ţării, Cluj (67%) sau Constanţa (63%).

Pe de altă parte, în România, numai 65% din populaţie are acces la apă curentă şi mai puţin de jumătate la canalizare. E sub nivelul Bulgariei, Ucrainei şi, după unele statistici ale Băncii Mondiale, chiar a multor ţări de lumea a treia.

Mai simplu, apa de la robinet trece în România prin multe burţi şi uzine cândva de a ajunge la tine. Mai ales dacă locuieşti într-un mare oraş de şes. O dată ieşită din munte, apa râurilor este consumată de oameni şi de vite şi dejectată înapoi în ele.
E apoi captată de pompele fabricilor şi după ce a fost folosită în procese industriale e trimisă din nou în râuri. Pe drum s-ar putea să fi fost deviată pentru irigaţii. După ce a fost răspândită pe câmp, amestecată cu ierbicide, insecticide şi îngrăşăminte industriale, se întoarce din nou în râu, ca să fie în cele din urmă pompată în bucătăria ta. Ştiind toate acestea, nu ar trebui să fii cel puţin la fel de îngrijorat ca occidentalii ce se tem de nişte picături de medicamente în mii de tone de apă?