JAPONIKA :: Relatia dintre Biserica si Familie

ANGE · Membru junior

Biserica Ortodoxa a acordat si acorda o importanta majora casatoriei si familiei crestine, deoarece de acestea depind nu numai destinul unei perechi, ci si al comunitatii umane in general, al unei natiuni si al unei Biserici locale care creste in orizontul eshatologic al Imparatiei lui Dumnezeu. Casatoria cu roada ei fireasca, familia sa intemeiaza nu numai pe necesitatea interioara de a trai in comunitate, ci si pe comuniunea care exista intre Dumnezeu si omenirea pe care o iubeste. De aceea, Biserica da prioritate familiei fata de toate formele de comunitate umana; din punct de vedere teologic si eclesial, rolul familiei nu poate fi pus niciodata in discutie.

Casatoria si familia trebuie sa fie considerate in primul rand in legatura cu viata comuna a Bisericii, familia fiind icoana Bisericii (ecclesia domestica) si icoana iubirii lui Hristos fata de umanitate, asa cum rezulta din Sfanta Scriptura (Ef. 5, 21-23). Exista mai numeroase aspecte principale ale acestui raport:

Marturisind originea dumnezeiasca a asezamantului casatoriei, Biserica a recunoscut, de fapt demnitatea acordata de Dumnezeu casatoriei, pe temelia careia sa zideste orice familie omeneasca si planul lui Dumnezeu cu privire la casatorie si familie.

Dumnezeu l-a creat pe om dupa chipul si asemanarea Sa (Fac. 1, 26-27); chemandu-l la existenta prin iubire el l-a chemat in acelasi timp la iubire. Caci Dumnezeu este iubire (1 In. 4, 8) si El este in El insusi taina iubirii si a comuniunii personale a iubirii. Creand pe om dupa chipul Sau, Dumnezeu l-a adus la existenta ca fiinta personala in dualitatea neuniforma, ci complementara de barbat si femeie: “Si a facut Dumnezeu pe om, dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut pe el, barbat si femeie i-a facut pe ei” (Fac. 1, 27). Dar “vorbind de doi Dumnezeu vorbeste de unul singru”, noteaza Sf. Ioan Gura de Aur.

Creand pe om in aceasta dualitate personala si complementara, Dumnezeu a inscris in el vocatia si deci calitatea si responsabilitatea corespunzatoare pentru iubire si comuniune. Iubirea si comuniunea sunt asadar vocatia fundamentala si innascuta oricarei fiinte umane.

Deoarece omul este un spirit intrupat, adica un suflet care se exprima intr-un trup un trup insufletit de un spirit nemuritor, el este chemat la iubire in totalitatea sa unitara trup si suflet. Iubirea cuprinde si trupul omenesc si acesta participa la iubirea spirituala.

Revelatia crestina cunoaste doua moduri specifice de realizare a vocatiei spre iubire a persoanei umane: casatoria si fecioria. Fiecare, in modul ei propriu este o concretizare a adevarului cel mai profund al omului de a fi “chip al lui Dumnezeu”.

In casatoria crestina, prin unirea inseparabila a doua persoane, de sex opus, se restituie scopul originar al comuniunii dintre barbat si femeie, cum ar fi si sensul adevarat al sexualitatii. Aceasta nu este simpla satisfacere egoista a instinctelor naturale umane. Unirea dintre barbat si femeie pastreaza in starea adamica un element de autosatisfacere de coruptie. Instinctul trupesc poate usor deveni depravare sexuala. Casatoria crestina pruifica acest coeficient patimas al sexualitatii, restaurand functia trupului, si, prin el a firii umane, in starea in care a fost creat. Sexualitatea prin care barbatul si femeia se daruiesc unul altuia prin actele proprii si exclusive ale sotilor, nu este ceva biologic, ci implica persoana umana in ceea ce are ea mai intim. Ea nu se realizeaza intr-un mod original uman decat daca ea este parte integranta a iubirii, in care barbatul si prietena se angajeaza in intregime intr-o reciprocitate pana la moarte.

Pentru a fi o unire desavarsita, casatoria comporta o iubire desavarsita. De aceea ea trebuie sa fie indisolubila: “ceea ce a unit Dumnezeu, omul sa nu desparta” (Mt. 19, 6). Mantuitorul Iisus Hristos afirma unitatea celor doi casatoriti, bazat pe faptul ca Dumnezeu a facut pe om ca barbat si femeie si deci cel ce se uneste cu o femeie se completeaza in mod atat de global cu ea, incat alcatuiesc o unitate. “Barbatul a devenit omul intreg prin aceasta prietenă si invers. Dumnezeu insusi i-a impreunat prin faptul ca a facut pe om barbat si femeie, deci prin faptul ca fiecare devine omul intreg in unirea cu celalalt, iar aceasta unitate pe care si-a gasit-o fiecare nu se poate dezintegra si reface cu alt partener.” Daruirea fizica totala ar fi o minciuna daca ea nu ar avea sensul si roada unei daruiri personale totale, in care persoana intreaga, pana in dimensiunea ei temporala, este prezenta. Daca exista o rezerva, oricare ar fi ea, sau posibilitatea de a decide altfel in viitor, aceasta inceteaza de a mai fi daruire totala, ci o formă a egoismului.

Fenomenele negative care destrama casatoria si familia sunt rezultatul unei conceptii gresite despre libertate, aceasta fiind inteleasa nu ca o capacitate de a realiza planul lui Dumnezeu cu privire la casatorie si familie, ci ca o putere autonoma de autoafirmare egoista.

Totalitatea daruirii revendiacata de iubirea conjugala corespunde si exigentelor procrearii responsabile. Procrearea, fiind destinata sa nasca o fiinta umana, depaseste prin insasi natura ei, ordinea pur biologica si cuprinde un ansamblu de valori personale a caror creștere armonioasa pretinde ca fiecare din cei doi parinti sa-si aduca contributia sa continua intr-o daruire permanenta si de comun acord.

Locul unic, care face posibila aceasta daruire intr-un mod autentic este casatoria si familia, intemeiata pe dragostea conjugala si pe alegerea constienta si libera prin care barbatul si femeia, implinesc intim comuniunea de viata si iubire voita, de Dumnezeu insusi, si care nu-si manifesta semnificatia sa adevarata decat in aceasta lumina. Institutia casatoriei este o cerinta interioara a dragostei conjugale, care se afirma public ca unica si exclusiva pentru a putea fi traita in deplina fidelitate fata de planul lui Dumnezeu Creatorul. Aceasta fidelitate, departe de a ingradi libertatea persoanei umane, o pune la adapostul oricarui subiectivism si relativism si o face colaboratoare la iubirea creatoare a lui Dumnezeu.

Casatoria si familia crestina nu se intemeiaza numai pe dragostea reciproca dintre barbat si femeie sau pe necesitatea de a trai in comuniune ci si, sau in debutantul rand pe comuniunea dintre Dumnezeu si omenirea pe care o iubeste, comuniune care trebuie sa se reflecte in viata familiei. Faptul acesta se exprima in perioada Vechiului Testament prin legamantul lui Dumnezeu cu poporul ales. Aici legatura de dragoste a sotilor devine chipul si simblolul legamantului care a unit pe Dumnezeu cu poporul sau (Is. 54; Os. 3, 21), iau pacatul care contravine legamantului conjugal devine imaginea infidelitatii poporului fata de Dumnezeu: idolatria este infidelitate, adulter si prostitutie (Ier. 3, 6-13; Iez. 16, 25) neascultarea fata de Lege este o abandonare a iubirii mariale a lui Dumnezeu. Dar infidelitatea lui Israel nu distruge fidelitatea vesnica a lui Dumnezeu, si prin urmare iubirea totdeauna fidela a lui Dumnezeu este prezenta ca exemplara pentru relatiile de dragoste fidela care trebuie sa existe intre soti si in familie.

Comuniunea intre Dumnezeu si oameni isi gaseste implinirea definitiva in Iisus Hristos, darul suprem al iubirii lui Dumnezeu catre noi. Cuvantul lui Dumnezeu, asumand natura noastra umana, reveleaza adevarul originar al casatoriei (Fac. 2, 24; Mt. 19, 5), iar prin participarea la nunta din Cana Galileii, Iisus Hristos binecuvanteaza casatoria luand-o sub protectia sa. Eliberand omul din egoismul sau, El intareste legatura casatoriei dintre barbat si femeie si o inalta din ordinea naturii in ordinea harului, facandu-l pe om capabil sa se realizeze in intregime dupa voia lui Dumnezeu.

Prin jertfa si invierea sa, Hristos se daruieste ca Mantuitor al omenirii pe care si-o uneste ca trup al Sau in Biserica, mireasa sa (F.A. 20, 28; Ef. 5, 23-27). In jertfa si invierea Domnului se manifesta in intregime planul pe care Dumnezeu l-a imprimat casatoriei de la creatie, acela de a fi in Hristos o icoana concreta a legaturii dintre Hristos si Biserica (Ef. 5, 23-32), deci o Taina, iar familia ce rodeste din ea sa fie o imagine miniaturala Bisericii. Asa se explica faptul ca de cateva ori in Noul Testament, familia crestina este denumita cu termenul de “biserica” (Rom. 16,5; I Cor. 16, 19).

Prin crucea si invierea lui Hristos si harul Sau izvorat din acestea, familia crestina si Biserica sunt legate indisolubil si se sustin reciproc. Harul lui Hristos le da o inima noua si-I face pe barbat si pe femeie capabili sa se iubeasca asa cum Hristos ne-a iubit pe noi. Prin credinta si prin har dragostea conjugala este transfigurata si devine filantropia conjugala. Aceasta este modul propriu si specific in care sotii, participand la filantropia lui Hristos se daruiesc ei insisi pe crucea familiei si sunt chemati la viata.

Prin Taina Botezului, sotii cresitini sunt nascuti la viata cea noua in Hristos si sunt incorporati in trupul lui Hristos – Biserica. Prin aceasta inserare in familia lui Dumnezeu comuniunea intima de viata si iubire conjugala, intemeiata de Dumnezeu Creatorul, este ridicata in ordinea harului si asumata in filantropia lui Hristos, sustinuta si imbogatita prin puterea Sa mantuitoare. Daca prin Taina Botezului omul este pus intr-o relatie stransa cu un semen al sau, astfel ca prin aceasta Taina se impartaseste harul Duhului Sfant unui barbat si unei femei ce se unesc in mod liber prin casatorie, care sfinteste si inalta legatura naturala a casatoriei la demnitatea reprezentarii unirii duhovnicesti dintre Hristos si Biserica.

Sotii sunt deci in Biserica si pentru Biserica si le aminteste de Cel care a venit pe cruce pentru a castiga Biserica (F.A. 20, 28) si a o face prezenta anticipata a Imparatiei lui Dumnezeu. Ei sunt unul pentru altul si pentru copiii lor martorii mantuirii caroara Tainele ii fac partasi. Casatoria, ca indiferent ce Taina de altfel, este o anamneza, o actualizare si profetie a evenimentului mantuirii lui Hristos. Anamneza, deoarece Taina le da harul si datoria de a-si aminti de marile fapte ale lui Dumnezeu si de a le marturisi copiilor lor si actualizare, pentru ca ea le da harul si misiunea de a trai in prezent, unul fata de altul si fata de copii, exigentele iubirii lui Dumnezeu care cheama si iarta; profetie pentru ca le da speranta desavarsirii acestei comuniuni in Imparatia viitoare a lui Dumnezeu.

Ca fiecare din cele sapte Taine, Nunta este o actualizare a evenimentului mantuirii insa in modul ei specific. Sotii participa in doi, in calitate de soti la taina mantuirii. Continutul participarii la viata lui Hristos este de întocmai specific. Iubirea conjugala comporta o totalitate in care sunt antrenate toate componentele persoanei: chemarea instinctului, forța sentimentului si afectivitatii, aspiratiile sufletului si vointa vizeaza o unitate adânc personala care conduce la a face totul cu o inima si cu un suflet. Iubirea conjugala transfigurata si devenita prin harul lui Hristos filantropie conjugala spiritualizeaza relatiile dintre soti. “Taina fiecaruia dintre ei se imbina cu a celuilalt in o taina unica, caci fiecare poarta tot mai mult din celalalt in persoana sa. Un rol important in aceasta spiritualizare treptata a legaturii dintre ei il are exercitiul si cresterea responsabilitatii unuia pentru altul. Iubirea creste din exercitiul responsabilitatii reciproce si responsabilitatea creste din iubire.”

Conform planului lui Dumnezeu, casatoria este fundamentul acestei comuniuni mai largi care este familia, pentru ca institutia insasi a casatoriei si iubirea conjugala sunt ordonate spre procrearea si educarea copiilor in care ele isi gasesc incoronarea.

In realitatea sa cea mai profunda, iubirea este in mod esential dar, si iubirea conjugala, antrenand sotii in cunoasterea reciproca, facandu-i sa fie “un singur trup” (Fac. 2, 24), ii face capabili de daruirea cea mai mare posibila prin care ei devin colaboratori ai lui Dumnezeu pentru a da viata unei alte persoane umane. Astfel sotii in timp ce se daruiesc unul altuia, dau dincolo de ei insisi o fiinta reala, copilul, reflectarea vie a iubirii lor, semn permanent al unitatii lor conjugale si sinteza vie si indisociabila de fiinta lor de tata si de mama.

Devenind parinti, sotii primesc de la Dumnezeu darul unei noi responsabilitati. Iubirea lor parinteasca este chemata sa devina pentru copii lor semnul vizibil al iubirii lui Dumnezeu insusi, de la Care vine orice paternitate in cer si pe pamant (Ef. 3, 15).

In sanul familiei se nasc astfel un ansamblu de relatii interpersonale raport intre soti, paternitate – maternitate, filiatie, fraternitate – prin care fiecare persoana este introdusa in “familia umana” si in “familia lui Dumnezeu” care este Biserica. Casatoria si familia crestina zidesc Biserica. In familie, persoana umana nu este numai nascuta si introdusa progresiv, prin educatie in comunitatea umana, ci datorita renasterii prin Botez la viata in Hristos si educarii in credinta, ea este introdusa in acelasi timp in familia lor Dumnezeu care este Biserica.

Familia umana, dezagreata prin pacat, este reconstruita in unitatea sa prin puterea mantuitoare a mortii si invierii lui Hristos. Familia crestina care particpa la eficienta mantuitoare a acestui eveniment, reprezintă locul normal in care se infaptuieste inserarea persoanei umane in marea familie a Bisericii. Misiunea data la inceput barbatului si femei de a creste si a se inmulti isi atinge astfel realizarea si implinirea adevarata.

Astfel Biserica zideste familia si familia zideste Biserica. Biserica gaseste in familia nascuta prin Taina, leaganul sau, locul si mediul in care se pregatesc noi generatii de membri ai Bisericii iar familia, sustinuta si intarita de harul lui Dumnezeu isi gaseste implinirea in Biserica si amandoua in Imparatia lui Dumnezeu.

Biserica se extinde in timp si spatiu prin familia crestina. Inca de la inceputul ei Biserica crestina s-a constituit dupa modelul familiei, ca o comunitate de dragoste. Cei dintai forma de cult crestin a fost cultul in familie (F.A. 10). Familia crestina este mediu cel mai propice pentru transmiterea credintei si a vietii crestine. Educatia si instructia crestina in cadrul familiei sunt decisive pentru copii si tineri. Aceasta educatie se face fie direct, fie indirect, prin experienta rugaciunilor comune, a postului, prin pregatirea copiilor pentru Cuminecatura, impartasirea impreuna, prin participarea la marile evenimente familiale, dar mai ales prin relatiile personale dintre parinti si copii, nu numai acasa ci si in afara. Indrumarea duhovniceasca si exemplul direct al parintilor sunt de o importanta cruciala. S-ar putea spune ca parintii crestini sunt cei mai de seama mijlocitori dintre Biserica si lume. Caci prin ei se face imbisericirea copiilor si tinerilor si, tot prin ei, acestia sunt trimisi in lume ca ucenici ai lui Hristos. E o prelungire a Bisericii in lume si o aducere a lumii in Biserica.

De aceea, familia crestina are misiunea, in primul rand, de a deveni ceea ce este adica o comunitate profunda de viata si iubire intr-o tensiune care-si va gasi implinire definitiva, ca intreaga realitate creata si mantuita, in Imparatia lui Dumnezeu familia crestina a primit misiunea de a pastra, de a revela si de a comunica credinta sa si iubirea ca reflectare vie si participare reala la iubirea lui Dumnezeu pentru omenire si la iubirea lui Hristos Domnul pentru Biserica Sa. Toate indatoriile familiei crestine si membrilor acesteia sunt o realizare concreta si in detaliu a acestei misiuni fundamentale.

ANGE · Membru junior

Eu sunt de parere ca e foarte important sa iti cresti copiii in spirit crestinesc, ortodox , in cazul nostru. Tatal meu este preot, iar eu si fratele meu am fost crescuti in iubire pt. Dumnezeu. De altfel, fratele meu a devenit si el preot, in prezent. Pe copii nostri ii crestem la fel. Chiar daca nu avem timp sa mergem la biserica prea des, de sarbatori cand mergem in romania mergem cu totii si ne impartasim toata familia. Noi tinem chiar si post, dar nu integral...insa ne dam silinta. In plus fiecare dintre noi avem si un nume de sfant, care ne protejeaza.
In concluzie, educatia religioasa in familie ne apropie de Dumnezeu, ne face mai buni si mai toleranti si ne invata sa iubim

Admin_ · Administrator

Eu sunt suparata :-(

ca nu prea pot ajunge la biserica mereu :-/

(fiind suficient de departe)...dar ma rog in fiecare seara
Voi incerca sa o cresc si pe Emily sa fie apropae de D-zeu..asa am fost crescuta si eu de bunica mea.pe care o iubesc enorm.
E bine ca ai nostri copiii sa stie ca e cineva acolo sus,care ii apara,si iubeste
Sa speram ca vor mai fi si alte mamici care isi vor spune parerea

laneoi · Membru*

eu ma duc din cand in cand la biserica cand merg in Ro. :-/

,postuiri nu am tinut de cand sunt aici :weep:

,nu ca nu a-si tine dar cu doi mancaciosi mai greu unsure

....seara ii fac semnul cruci
feti si ma rog pt ea si pt familie,cunoscuti si necunoscuti.
Copii,soti vostri stiu sa se inchine-roage ortodox?

eu am incercat cu al meu dar nu e loc :thumbsdown:

,mai vorbeste si aiurea cum ca Isus s-a culcat cu Maria Magdalena :-/

....de cand cu DaVinci(am scris corect?)scoate numai perle ,nu lasa biblia asa cum e.... :thumbsdown:

amaeby · Mamica de japonel

Si al meu copil va fi ortodox si binenteles ca il voi invata sa se roage si sa se inchine!Al meu sot,de cate ori am fost la biserica in ro se inchina si el(sau incerca),si tot timpul aprindea lumanari si se ruga!Am ramas si eu impresionata de el ,pt ca il stiam un ateu convins dar se pare ca intr-o biserica isi transforma sentimentele,si ma bucura mult!

pengunica · Mamica de japonel

Al meu nu crede in D-zeu ca mai toti japonezii de altfel dar de cate ori merg la biserica citeste carti in japoneza despre religia ortodoxa ...poate se prinde pana la urma ortodoxia de el....eu cred in D-zeu desi nu pot spune ca sunt o crestina inraita ..il inchin pe Ben in fiecare seara si inainte tineam post miercurea sau vinerea acum mai greu.....

lavy_2302 · Membru junior

buna fetelor ,nu stiu cred ca DUMNEZEU mi l-a scos in cale pe sotul meu ,eu sant ff impresionata de modul in care se inchina !noi ne-am facut in casa un mic altar cu icoane si cruci,de fapt a fost mai mult dorinta mea cu icoanele ,pt ca eu cand merg intr-un oras ,tara noua imi place sa achizitionez icoane !majoritatea le-am adus din romania ,grecia (athos)si italia !de cand l-am cunoscut pe sotul meu el avea acasa un loc anume de inchinat ,si acum este locul nostru ,a citit si biblia si chiar daca se roaga si la budha se roaga si cu mine inca o data dar crestineste ,zicem impreuna tatal nostru ,facem cruce si apoi ne culcam!el se roaga si inainte de a pleca la munca 1noi traim dupa aceste reguli si eu sant tare fericita ,cu toate ca nici noi nu putem ajunge asa de des la biserica (e cam la 3 ore pe highway)dar nu conteaza ca DUMNEZEU e tot timpul prezent in casa si sufletele noastre ! sper sa nu va fii plictisit :kissing2:

flory · De-al casei

Si pentru famlia noastra credinta in Dumnezeu este foarte puternica.Nu stiu voi daca ati intampinat probleme atunci cand v-ati botezat sotul!Sotului meu i-a fost refuzat botezul de doi preoti,sub pretextul ca este japonez si nu are cunostinte despre religia ortodoxa.A fost o dezamagire totala pentru noi...nefiind ortodox nu ne puteam cununa religios... Dar nu am incetat cautarile si am gasit un preot care a fost de acord sa il boteze si in acelasi timp s-a oferit sa ne cunune religios,numai ca am primit eu un canon: sa il invat "Tatal nostru"in limba romana.A fost extraordinar de greu dar.... am reusit!
Si pentru noi,aici, mersul la biserica e o mare problema.Este foarte departe biserica.Fiind mai multi crestini ortodoxi in oras preotul inchiriaza de cateva ori pe ani o sala si tine slujba aici deosebit ptr cei care nu pot ajunge la biserica.Am inteles ca vor construi o biserica si aici in Fukuoka,dar cu siguranta vor mai trece cativa ani...
Consider ca am reusit intr-un fel sau altul sa-l facem pe Dumnezeu sa fie prezent si in casa noastra;fiecare dintre noi e patronat de un sfant,am sfintit si casa in care locuim,ne inchinam dimineata si seara,mi-e extrem de greu in schimb sa fac mancare de post dar "i'll do my best!" God bless you!Lui David ii place foarte mult sa aprinda candila.Ptr el tot ce este lumanare inseamna rugaciune.Pana si lumanarile de pe tort reprezinta un prilej de rugaciune. Spune putin dintr-o rugaciune dupa care le sufla!

lavy_2302 · Membru junior

flory biserica din fukuoka se va deschide in 2 3 ani !!!!!!!!de ce nu te duci in kumamoto-hitoyoshi (sau poate ca ai fost deja)este tare frumos si linistie deplina ,te poti ruga in liniste !preotul poate veni si la domiciliu la cerere !dak vrei informatii sa-mi zici! :kissing2:

flory · De-al casei

Japonel · Moderator

cu voi cred ca ma predau pocaintzei Neutral

amen [/u]

Simona · Junior

Flory sunt uimita sa aud ca 2 preoti au refuzat sa-l boteze pe sot. La noi s-a oferit chiar Arhiepiscopul Romanului sa vina sa ne oficieze cununia si botezul sotului. Am avut la cununie vreo 5 preoti(care au venit de buna voie impreuna cu Arhiepiscopul ). Nu-mi aduc aminte sa ne fi stresat sa invatam Tatal Nostru. Crezul l-am citit amandoi, el mai mult incheia propozitiile. Mai greu mi-a fost mie ca a trebuit sa-i traduc tot ce spuneau preotii. Oricum, am avut o cununie frumoasa. Am incercat pe parcurs sa-i explic in ce consta traditia ortodoxa, sa mergem de cate ori avem ocazia la biserica si binenteles i-am cumparat o Biblie. In schimb nu m-am putut obisnui sa-l strig pe numele de botez. Imi aduc aminte doar la ziua onomastica.