JAPONIKA :: POVESTEA BRADULUI

amaeby · Mamica de japonel

Candva, toti copacii isi pastrau frunzele la apropierea iernii. Astazi, singur, bradul, ramane verde la venirea anotimpului rece.
In preajma Craciunului, o mica pasare nu a mai putut sa plece in tarile calde, pentru ca avea o aripa rupta. Cum sa reziste vitregiei iernii?
Tremurand de frig, se adaposteste in frunzisul unui mare stejar. Acesta refuza insa sa o primeasca, gonind-o:
"Pleaca de aici! Imi vei manca toate ghindele!"
In ciuda zapezii, parasi copacul, pentru a se refugia intre ramurile unui ulm stufos.
"Nu ramane aici! Imi vei rupe frunzele", spuse el.
Speriata, micuta pasare fugi pentru a se ascunde intr-un tufis, care insa o alunga fara zabava:
"Nu te vreau aici! Imi vei murdari crengile!"
Respinsa de toti copacii, pasarica se culca in zapada nemaiasteptand altceva decat sa moara.
Deodata, vazu la cativa pasi de ea un brad care ii facea semn. Cu aripile ingreunate de frig, se tari inspre brad.
"Aici nu trebuie sa te temi de nimic, voi avea eu grija de tine", spuse el.
In seara de Craciun, un vant teribil sufla peste padure. Toti copacii isi pierdura frunzele sub forța sa. Singur, bradul si le pastra, pentru ca adapostise micuta pasare bolnava.
Iata de ce bradul este astazi pomul de Craciun, inimos si protector, in jurul caruia ne strangem cu totii.

amaeby · Mamica de japonel

Colindele
Incepand cu noaptea de 23 spre 24 Decembrie, de la miezul noptii si pana la revarsatul zorilor ulitele satelor rasunau de glasul micilor colindatori. In orase intalnim colindatori odata cu lasarea serii si pana in miez de noapte. Cu traista dupa gat, cu batul in mana si caciula pe urechi, colindatorii merg din casa-n casa si striga la ferestrele luminate:
"Buna dimineata la Mos Ajun,
Ne dati ori nu ne dati",
si daca cei din casa le deschid usa spre a le imparti colindeti, incep sa cante mai departe:
"Am venit si noi odata
La un an cu sanatate,
Si la anul sa venim
Sanatosi sa va gasim.
Ne dati, ne dati,
Ori nu ne dati"

Cu acest prilej gazda le imarte colindete: covrigi, nuci, mere, colacei de faina framantati si copti chiar ?in acea seara a Ajunului.
In ajunul Craciunului, ca si in ajunul Anului Nou in toate provinciile romanesti, copiii formeaza grupuri si pornesc pe la casele gospodarilor cantand cantece ce au refrenuri ca: "Florile dalbe", "Lerui ler", "Ziurel de ziua", ori "Valerim" si "Veler Doamne".
In afara de seara mare a colindelor se mai colinda si in seara Sfantului Vasile, paralel cu Plugusorul sau Uratul.
Sub numele de colind si colindat trebuie sa intelegem vechiul obicei pe care-l intalnim in sarbatorile susmentionate cand copiii, ca si flacaii satelor, merg din casa in casa, cantanin pentru a ura sanatate si fericire gazdelor ce-i asculta, de la care primesc daruri (colindete) in bani sau in natura: nuci, covrigi, mere, colaci, etc.

Colindele sunt de doua feluri: religioase si laice. Cele religioase au origine literara, iar subiectele lor se refera de cele mai numeroase ori la Isus. Colindele profane (sau lumesti) au un caracter liric, si de multe ori sunt adaptate de colindatori la situatia celor in fata carora le canta.

Colindatul cu motive religioase, desi de origine bisericeasca, e totusi compus tot dupa modelul colindatului de tip pagan avand de fapt origine comuna cu acesta.

Astfel exista:

Colindele Domnului (In drum spre Vitleim, Nasterea Domnului, Vestirea Pastorilor, Inchinarea Pastorilor, Pornirea Magilor dupa stea, Inchinarea Magilor, Taierea Pruncilor, Numele Domnului, Patimile Domnului, Rastignirea , Coborat-a de pe Cruce);
Colindele Sfintilor (Colindul Craciunului, Sf. Vasile, Sf. Nicolae, Sf. Ion, etc.); Colindele Omului (Colind de copil mic, de fata mare, de flacau, colindul omului bogat si milostiv, colind de preot, de cioban, de vanator, de pescar, de marinara, colind de viteaz, de familie, de insuratel, etc.)

Creatorii acestor productii populare sunt diferiti, dupa cum diferit este si felul colindului:
-pentru cele religioase de nuanta crestina putem socoti ca fauritorii sunt preotii, calugarii si cantaretii bisericesti, dascalii si diacii, fiindca ei erau cunoscatori ai Evangheliilor si ai Vietilor Sfintilor.

Cat priveste pe cele profane, ca autori definim pe anonimii creatori talentati care au faurit poezia populara. Peste aceasta creatie initiala s-a suprapus prelucrarea veac de veac si an de an a obiceiurile si datinile stramosesti, la marile sarbatori de iarna.

Capra
Incepand cu Ignatul si sfarsind cu zilele Craciunului, prin alte parti incepand cu zilele Craciunului, iar prin altele obisnuindu-se numai in ziua de Sfantul Vasile, exista obiceiul ca flacaii sa umble cu turca, capra sau brezaia.

Ca si la celelalte jocuri cu masti practicate in timpul sarbatorilor de iarna, si in jocul caprei si-au facut loc, pe langa mastile clasice (capra, ciobanul, tiganul, butucarul), mastile de draci si mosi care, prin strigate, chiote, miscari caraghioase, maresc nota de umor si veselie, dand uneori o nuanta de grotesc.
Jocul "caprei" (uciderea, bocirea, inmormantarea, invierea) la origine a fost, desigur, un ceremonial grav, un element de cult. In cadrul sarbatorilor agrare jocul a realizat un ritual menit sa aduca rodnicie anului care urmeaza, spor de animale in turmele pastorilor, succesul recoltelor - invocat si evocat de boabele care se aruncau de gazda peste cortegiul "caprei".
Aceasta se pare ca isi are originea in obiceiurile romanilor si elinilor: fie in jocurile si cantecele desfasurate in jurul altarelor pagane de preotii sau cantaretii travestiti in dobitoace cu ocazia sarbatorilor date pentru cinstea zeilor, ori in versurile satirice împotriva generalilor ce repurtau vreun triumf, fie in amintirile vagi despre dansurile faimoase la greci sub numele unor pasari rapitoare.
Capra joaca dupa fluier, iar la terminare, unul din flacai; apropiindu-se de masa unde sunt membrii familiei, incepe sa vorniceasca. Flacaii joaca pe stapana casei, pe fete si chiar servitoare, daca sunt acasa, si apoi multumind se indeparteaza.

Steaua
De la Craciun si pana la Boboteaza copiii umbla cu steaua, un obicei vechi ce se intalneste la toate popoarele crestine.
Acest obicei vrea sa aminteasca steaua care a vestit nasterea lui Isus si i-a calauzit pe cei trei magi.
Cantecele despre stea provin din surse diferite: unele din literatura bizantina ortodoxa, altele din literatura latina medievala a Bisericii Catolice, cateva din literatura de nuanta Calvina si multe din ele, chiar din traditiile locale.

Micul cor al stelarilor, care intra in casa in zilele Cracinului, canta versuri religiose despre nasterea lui Isus: "Steaua sus rasare"; "In orasul Vitleem"; "Trei crai de la rasarit".

amaeby · Mamica de japonel

OBICEIURI DE CRACIUN

• In ajun de Craciun, oamenii isi iau de la vecini tot ce-au dat cu imprumut, spre a avea toata avutia in gospodarie.
• Femeile pun un ban de metal si o nuca in apa de spalat, spre a fi in anul ce vine mai frumoase si bogate.
• Gospodarii, in ajunul Craciunului, pun mana pe toate uneltele din curte, ca sa le poata folosi cu spor in anul urmator.
• Cu o zi inainte de Craciun se pune o potcoava intr-o caldare cu apa. Stapanul casei bea primul, apoi o da vitelor, ca sa fie tari ca fierul.
• Pastorii pun sub pragul casei un drob de sare invelit, lasandu-l pana la „alesul oilor“, in luna aprilie, cand drobul este scos, macinat si amestecat cu tarate si dat ca hrana, sa sporeasca turma.
• In ajun de Craciun se curata hornul, iar funinginea e pusa la radacina pomilor pentru rod bogat.
• In noaptea de Mos-Ajun se face priveghi, iar pe masa este asezat un colac cu un cutit infipt in el.
• Masa pusa in ajun ramane intinsa toata noaptea, timp in care focul trebuie sa arda in soba.
• La Craciun painea se aseaza pe masa, sa vina belsugul, si tot in acelasi scop, sub fata de masa se pune pleava de grau.
• In ajun se pregatesc 12 feluri de mancare in amintirea „Cinei cea de taina“ - Iisus si 12 apostoli.
• Gospodarii stau la masa cu picioarele pe topor, ca sa fie tari ca fierul in anul care vine.
• Cand întâiul om intrat in casa de Craciun este barbat inseamna bunastare in anul viitor.
• In ajun de Craciun sunt puse in tuspatru colturile de mese caatei de usturoi si seminte de mere, ce apara de deochi si farmece
• Din ajunul Craciunului pana la Boboteaza, casa e maturata de la prag spre rasarit si nu din fundul locuintei spre prag, ca sa vina petitori la fata de maritat. Fetele mari nu trebuie sa dea gunoiul afara din casa.
• Ca sa-si viseze ursitul, fata va posti toata ziua de ajun, iar prima imbucatura de seara s-o puna la brau; cand se culca, intinde braul pe jos si face trei matanii peste el. Asa isi va afla ursitul.

ocris · Saff"Scoala japonicilor"

Multumim, Amaeby. Chiar am intrat in atmosfera sarbatorilor.