JAPONIKA :: Cum sa educati copilul rasfatat

MISA · Membru*

Cum sa educati copilul rasfatat

Stabilirea unor limite si implicarea micutilor in treburile casnice sunt masuri pe care un parinte trebuie sa le ia in cresterea propriei odrasle.

Nimeni nu isi doreste sa creasca un copil rasfatat, dar atingerea acestui tel este de cele mai multe ori teribil de greu. Atat mamele, cat si tatii din dragoste pentru propriii copii incearca sa le ofere acestora tot ce este mai bun, dar exagerarea acestui comportament poate fi cauza aparitiei "sindromului copilului rasfatat".

De multe ori, parintii favorizeaza instalarea acestui sindrom, deoarece devin anxiosi la gandul ca isi pot dezamagi progenitura daca refuza sa ii faca pe plac.

Ei se gandesc ca, in timpul in care ii refuza pe cei mici, ii vor face pe acestia sa se simta nefericiti si privati de anumite lucruri. Insa nu se poate vorbi despre vina exclusiva a parintilor.

"Fiecare copil trece prin perioada lui «nu», ocazie in care devine destul de irascibil si isi doreste sa faca lucrurile numai cum vrea el, fara a asculta niciun alt sfat. Este o faza trecatoare al carui apogeu este in jurul varstei de trei ani", a explicat psihologul scolar Elena Leonte.

Potrivit specialistului, a-i invata pe copii cum sa-si gestioneze frustrarile, cat si ideea ca in viata lucrurile nu se petrec numai cum isi doresc ei ii ajuta sa se dezvolte si sa accepte mai bine dezamagirile. Stabilirea unor limite rezonabile si constante il ajuta pe micut sa se transforme intr-o persoana responsabila.

Sapte sfaturi pentru parinti

Invatati sa-i spuneti "nu" micutului. Este de datoria parintelui sa-i explice copilului ca nu ii este totul permis.

Copiii au nevoie ca parintii sa le stabileasca limite constante. Ei se simt mult mai iubiti si protejati atunci cand parintii sunt fermi in deciziile luate. Trebuie evitata sub indiferent ce pret ipostaza in care copiii simt ca ei detin intreaga putere, parintii fiind prea slabi in mentinerea unei pozitii.

Pregatiti-va sa aveti parte de certuri cu copilul rasfatat. Nu va impacientati daca micutii incep sa planga si sa se revolte cand situatia nu merge dupa cum vor ei. Asteptati sa se linisteasca dupa criza de nervi, incercati sa vorbiti cu el si sa-l faceti sa inteleaga.

Indepartati tentatiile. Evitati lucrurile care ii plac si despre care stie ca nu are voie sa le aiba.

Puneti-i la treaba. Ajutati-i pe micuti sa munceasca pentru ce isi doresc. Impartiti treburile casnice intre toti membrii familiei. In acest fel vor invata ce inseamna sa fii responsabil. Laudati-i atunci cand respecta regulile impuse in casa.

Nu ii recompensati facandu-le toate capriciile. In schimb, realizati intr-un colt al casei (cat mai vizibil, pentru a putea fi vazut de toti cei care intra in casa), un tablou pe care sa lipiti cate o figurina frumoasa ori de cate ori copilul face un lucru bun si o fata trista de fiecare data cand face ceva rau. La sfarsitul lunii faceti un calcul al fetelor triste si vesele si in functie de efect faceti-i un mic cadou sau, dimpotriva, privati-l de un lucru dorit.

In momentul in care copilul incepe sa tipe, cerand ca lucrurile sa fie facute cum vrea el, lasati-l solitar in camera lui timp de cinci minute. Dupa acest timp, copilul va fi mult mai calm, iar parintele isi va arata autoritatea.

gheishaa · Membru*

...Vad ca nu a scris nimeni pe aici , cred ca este un subiect extra interesant...nu am copii dar cand voi avea voi avea grija sa-i educ la fel cum am fost eu educata..de ex..nu am luat niciodata bataie decat o singura data ...m-a batut cu nuiaua la palma..motivul am mintit...mi-au dat 10 lei sa-mi iau caiete si fratele meu mi-a cerut banii ca imi da el caiete , seara m-a chemat tata sa-i arat caietele si binenteles ca fratele meu ma mintise si nu avea...eu de mila sa nu-l bata nu le-am spus parintilor adevarul si pt asta am luat bataie....de mica parintii m-au invatat sa nu mint iar daca nu am curajul sa spun adevarul sa scriu o scrisoare si asa voi fii iertata..cand faceam prostioare mai mari ma pedepseau unde ma durea mai rau ..adica nu ma lasau la desene ...dadeau televizorul mai tare si eu eram in camera cealalta pedepsita, nu ma lasau o saptamana afara etc...si credeti-ma ca durea al naibii de rau si respectam regulile parintilor....o chestie foarte importanta pt educatia copiilor nostri este munca de mic..adica sa te ajute la curatenia din casa , etc..pe mine mama ma punea sa calc sa dau cu aspiratorul...iar fiecare efort al meu era rasplatit cu ceva ..imi dadea bani, imi cumpara ce vroiam dar intotdeauna trebuia sa muncesc un pic.astfel apreciam ceea ce-mi lua...pt fiecare 10 luat la scoala , in afara de sport desen si muzica aveam 10 lei cadou ..hehehe etc etc etc..nu dati copiilor de toate de mic deoarece nu se va mai bucura de jucarie plus ca va cere din ce in ce mai mult si nu va va mai respecta munca...ma invatau sa fac o treaba o data si bine ..de ex....tata punea o gunoaie in spatele fotolului si ma punea sa dau cu aspiratorul ..iar apoi ieseam la joaca...eu dadeam repede sa scap....se ducea verifica si-mi zicea ca nu am dat bine mai dau o data si tot asa pana ma invatam sa dau peste tot.....fara a tipa la mine fara a se enerva doar ca ma invata din proprile greseli....am nenumarate exemple in ceea ce priveste propria educatie..va spun un fapt ..aveti o mare responsabilitate in ceea ce priveste viitorul copilului..iubiti-l acordati atentie..intatati-l ceea ce este bine si ceea ce este rau...fiti deschis cu el..vorbiti de absolut orice ca sa fie prieten si sa stie ca oricand indiferent ce nu-l veti judeca si-l veti ajuta...nu-i dati de toate fara a -l invata mai intai sa aprecieze munca si efortul vostru deoarece va fi invatat sa aibe si va deveni un copil lipsit de responsabilitate...tendinta este sa-i dati totul dar nu uitati ca-i faceti un mare rau nu un bine....puup..si sper sa-mi dati dreptate ..muahhhhh

cibiusa · Membru*

asa este ..un subiect super interesant...desi majoritatea fetelor au copii nu au raspuns..poate din lipsa de timp....
si eu sunt de parere ca trebuie sa vezi in copilul tau un prieten.asta am incercat eu cu fata mea.chiar daca a facut rele nu m-am suparat ...se mai intampla...stie totusi ca 2 -a oara e de rau ....e ascultatoate....ma ajuta in casa...isi strange jucariile dupa ce se joaca in casa...intelege ca nu am bani sa-i cumpar tot ce vrea...defap nici nu zice....nu-mi cere...mi-a zis 1 data:mami daca-ti mai raman bani din salariu si nu-ti trebuiesc imi iei si mie papusica aia? pe mine m-a impresionat si i-am cumparat-o la ceva timp....
dupa ce mananca strange masa....o las sa spele farfurioarele.paharele ei{din plastic}matura in fata casei...etc...iat daca am zis ceva nu tre sa repet....Eu am fost cumplit de rea cand eram mica,rasfatata,....si frate-miu....poate asta mica nu seamana in partea mea ...hehehe..oricum sper sa ramana asa....sa vedem la adolescentza cat de rebela va fi>

Alinutza · Membru junior

A mea fata nu stiu daca o pot numi copil rasfatat,dar credeti-ma ca ma adus in pragul unei crize de imi vine sa dau cu ea de pamant.Toate regulile scrise mai sunt le-am tot pus in practica,dar fara nici un rezultat.Nu vrea sa ma creada ca nu am,atunci cand ii refuz ceva,asa cum obisnuia sa faca alta data.Este drept ca nu este tot momentul asa,dar....daitai asa face,vb cu ea si nu ma asculta.Este obrasnica,neascultatoare,si credeti-ma ca nu o bat,nici macar o palma nu-i dau.Incerc sa o fac sa ma stie de frica din vb,dar fara sanse.Ieri de ex.ma suparat extrem tare,i-am dat doua palme,dupa care i-am interzis sa se mai uite la tv,si ce credeti,dupa 5 min tv-ul mergea.Imi raspunde cu ``si ce daca...``si numeroase altele.Ce sa ma mai fac eu cu ea?Poftele chiar nu i le fac mai deloc,nu o cert si dupa aia o iau in brate,sau ii spun ca-mi pare rau,asa ceva nu fac.Cu toate ca m doare sufletul de ea.